Uniunea Armenilor din România
Uniunea Armenilor din România
Probabil că nici unul din cele șase domenii nu va influența mai profund societatea umană ca cea de-A Treia Revoluție Agrară. În ultimii 12.000 de ani societatea umană a fost structurată și modelată cultural de către Prima Revoluție Agrară. Comunitățile s-au constituit în jurul suprafețelor exploatabile agricol iar ritmul lor a fost dictat de ritmul anual al activităților agricole, lucru pe care îl regăsim atât în organizarea lor cât și în religiile acestora. Pământul trebuia exploatat optim, apărat și acaparat de la alte comunități umane. A Treia Revoluție Agrară vine cu delocalizarea producerii hranei vegetale și animale precum și a derivatelor lor. Mai mult, ea nu mai depinde de factorii climatici sau de momentul la care se face recoltarea, fiind posibile recolte mai multe întinse pe tot parcursul anului. Efectele asupra modului în care suntem organizați vor fi profunde și de lungă durată, dar nu am de gând să le dezvolt aici.
Ceea ce ar trebui să spun este faptul că această revoluție a început la sfârșitul anilor 90, și a abordat simultan patru direcții:
Ceea ce ar trebui să spun este faptul că această revoluție a început la sfârșitul anilor 90, și a abordat simultan patru direcții:
-
Agricultura verticală;
-
Carnea de cultură celulară;
-
Pielea de cultură celulară;
-
Alte derivate de cultură celulară (lactate, ouă);
cu foarte mult efort investit în cercetare și cu un ritm accelerat de dezvoltare și creștere în piață. Hrana este dincolo de bio, adică este septică iar apa este utilizată la nivelul a 5% din cea utilizată în agricultura convențională, cu o amprentă de carbon minusculă și cu o suprafață necesară producției de sub 1% din cea utilizată în agricultura convențională.
Puteți găsi câte ceva despre ele pe blog-ul meu.
Agricultura verticală, care abordează creșterea plantelor în spații controlate industriale, este deja într-un stadiu comercial matur, existând peste 1.000.000 de ferme care produc în acest sistem utilizând fie tehnologii hidroponice, fie tehnologii aeroponice. Țările care au trecut începând cu anul 2000 la acest mod de creștere a plantelor sunt Statele Unite ale Americii, Israel, Olanda, Spania, China, India, Marea Britanie și Japonia.
[td_block_14 category_id=”2404″ sort=”alphabetical_order” category_ids=”2404,-2410″ limit=”6″]
Industria de carne de cultură celulară s-a dezvoltat extrem de repede după anul 2015 cu rezultate spectaculoase în Statele Unite și Israel. Ea presupune producerea rapidă de carne utilizând celule stem prelevate de la animalul care transferă caracteristicile genetice cărnii. La 5 ani de la primul experiment științific în această direcție avem primele fabrici de carne de cultură celulară și primele abordări comerciale. Avantajele ecologice sunt similare cu cele din agricultura verticală iar efortul depus în domeniul cercetării promite în câțiva ani prețuri sub cele ale cărnii convenționale, la care se adaugă și avantajul de septicitate.
Agricultura devine un domeniu industrial în care robotizarea începe să elimine factorul uman din producție, ca în toate domeniile industriale, accelerând scăderea costurilor și, probabil și a prețurilor. Agricultura convențională va adresa în deceniul în care intrăm din ce în ce mai mult culturile mari (cereale, plante industriale), pomicultura și viticultura fiind în faza de cercetare și experiment duse spre zona agriculturii verticale.
Această revoluție majoră, probabil cea mai importantă pe care o trăim în timpul vieții noastre mai are însă o componentă importantă. Hrana produsă așa este septică (adică dincolo de bio), nu depinde de factorii climatici și de locul în care este produsă și face o mare economie de resurse, în special de apă, resursă care începe să devină critică. Ea permite, de asemenea, utilizarea unui corpus tehnologic cunoscut sub numele de permacultură (știința proiectării, realizării și întreținerii ecosistemelor). Permacultura ne permite să refacem rezervele de apă în zonele aflate în proces de deșertificare (să nu uităm că tot sudul României și întreaga zonă a Banatului se află în plin proces de deșertificare) și, alături de un moratoriu privind tăierea pădurilor (prima dată am propus așa ceva în anul 2012), poate readuce la un echilibru ecologic corect teritoriul României.
